Johann Gregor Mendel – Legile ereditatii
Johann Gregor Mendel, s-a nascut in Heizendof bei Odaula din Cehia 22 iulie 1822 si a decedat pe 6 ianuarie 1884. S-a remarcat in domeniul stiintific in descoperirea geneticii, fiind totodata si calugar.
A facut parte dintr-o familie de vorbitori de limba germana, fiul mijlociu al lui Anton si Rosine Mendel, avand o sora mai mare si una mai mica.
In 1840, la insistentelele profesorului de fizica Friedrich Franz, Mendel merge sa studieze la abatia augustina St. Thomas din Brünn. Devine calugar, devenind astfel Gregor.
In 1851, merge sa studieze in Viena la o Universitate cunoscuta, fizica, botanica, rntomologia si paleontogia.
In 1853, revine la abatia augustiniana ca profesor de fizica, unde are un mediu favorabil pentru continuarea studiilor stiintifice.
Cu ajutorul indrumarilor parintilor si prietenilor, Mendel devine “tatal geneticii moderne” cercetand evolutia plantelor din gradina manastirii.
Legile ereditatii ale lui Mendel au fost descoperite in 1856-1863 , cand s-a axat pe un experiment facut pe plante de mazare cultivate de el.
Legea I: Legea uniformitatii hibrizilor in prima generatie.
Legea a doua: Legea segregarii caracterelor in generatia a doua sau Legea puritatii gametilor.
Legea a treia: Legea asortariiindependente a caracterelor in generatia a doua.
Prima lucrare publicata a fost facuta in cadrul Societatii de Istorie Naturala din Moravia in 1865, numita Versuche uber Pflanzen-Hybriden, tradusa experiente asupra hibridizarii plantelor. Prima publicatie nu a avut un impact mare asupra populatiei, fiind citata in urmatorii 35 de ani doar de 3 ori.
In continuare s-a axat pe cercetarea geneticii la animale, facuta pe albine. A produs ulterior o noua rasa hibrida de albine. Nu a reusit sa dezvolte cercetarea din cauza controlului complicat al reginei albinelor.
Si-a intrerupt munca stiintifica, promovat in 1866 ca abate, datorita disputelor dintre guvernatorul civil si institutiile religioase asupra impunerii unor impozite.
Decesul are loc la varsta de 61 de ani, la 6 ianuarie 1884 din cauza unei nefrita cronica. Dupa numai cateva zile succesorul lui ca abate ii arde toate lucrarile din biblioteca. A fost recunoscuta munca s-a abia la inceputul secolului al XX-lea cand trei mari cercetatori,
Hugo de Vries, Carl Erich Correns și Erich von Tschermak, au ajuns la aceleasi rezultate cu ale lui Mendel.
